Te urci zilnic in acelasi metrou.
Metroul vietii tale.
Ai aceeasi destinatie.
Uneori o schimbi, si nu esti singurul.
Alte trupuri, alte caractere, alt decor.
Dupa un timp, e la fel, te obisnuiesti.
Astazi te-ai hotarat sa astepti un alt metrou. Asta e prea aglomerat.
Cobori pe un alt peron, aici e tacere. Te doboara.
Te intorci in agitatie.
Nimeni nu te observa, decat daca faci ceva special.
N-ai ce.
Astazi vreau sa analizez expresiile fetelor necunoscutilor si le voi spune la ce se gandesc.
Poate asa ne vom simti impreuna desi suntem singuri, obligati fiecare doar sa mergem cu acelasi metrou care iti inchide usile-n nas dupa ce ai alergat ca un nebun.
Asa cum alergi catre mare, sa simti libertatea.